Gânduri

SPAŢIUL – MIJLOC DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII

Sala de clasă sau atelierul de creaţie?

Pornind de la ideea că educaţia artistică presupune nevoia de explorare, experimentare, de desfăşurare liberă a imaginaţiei şi creativităţii, am considerat necesară dezvoltarea acestui subiect ce presupune ideea implementării unui atelier de artă în mediul şcolar.

Învăţământul românesc de stat încă nu beneficiază de un atelier de creaţie separat de sala de clasă, aşa cum există laboratorul de chimie, informatică, fizică, spre deosebire de şcolile private care se pot bucura de un astfel de spaţiu dedicat în totalitate artei. Întrebarea care mă frământă este: De ce nu şi în şcolile de stat?

Un aspect pe care ar trebui să-l înţeleagă toată lumea este faptul că educaţia artistică este o disciplină fără dar şi poate, de atelier, prin urmare, cu un accent deosebit pus pe partea practică.

Şcoala modernă, contemporană nu renunţă la ideea de învăţare, ci dimpotrivă, aduce noi abordări şi modalităţi de îmbunătăţire, cum ar fi activitatea de atelier, de joc, ludic etc.

Forma de desfăşurare a procesului didactic, indiferent de disciplină este lecţia. Disciplina numită educaţie plastică consider că este o ramură specială din multitudinea de ramuri ale copacului vieţii.

Când spunem educaţie plastică, ne referim la sensibilitate, simţ artistic, naivitate, gingăşie, imaginaţie, creativitate, timiditate, gânduri, emoţii, sentimente. Prin urmare, nu cred că putem alătura această disciplină la rigorile şi cerinţele impuse unei lecţii strict teoretice.

În alegerea activităţilor este esenţial ca profesorul să nu se poziţioneze pe primul plan, ci să ţină cont de elevi şi numărul acestora, de sala de clasă, de climatul afectiv şi echipamentul disponibil. Profesorul comunică, demonstrează, exemplifică şi prezintă modele de rezolvare. Profesorul are un rol de mediator în cadrul unui grup de elevi. Este vital însă, ca profesorul să se facă înţeles, să folosească un limbaj comun şi accesibil pentru elevi, renunţând la termenii  de specialitate, dificil de înţeles. În felul acesta, poate parcurge  cele cinci etape: predare-învăţare-recapitulare-sistematizare şi aprofundare a cunoştinţelor.

Succesul la clasă se concretizează prin învăţarea imediată, adică în clasă. În cazul nostru, avem nevoie de o interpretare sau reinterpretare a modului clasic de predare şi învăţare şi nu prin lecţia propriu-zisă ci cu ajutorul unor alte forme de desfăşurare şi organizare a procesului instructiv-educativ.

Facem apel la activităţile sub forma jocului, deci cu reguli; activităţi specifice disciplinei pe care le putem numi activităţi de atelier.

Activitatea de atelier doreşte excluderea prelegerii de către profesor în care elevii trebuie să accepte ideile expuse ca atare.

Profesorul este cel care orientează într-un mod discret învăţarea elevului, adaptându-se la ritmul şi posibilităţile fiecăruia. Elevul este îndrumat să descopere, să aplice, să încerce prin exersări repetate până la reuşită, să rezolve şi să se autoevalueze la sfârşitul fiecărei activităţi.

Atelierul, sub îndrumarea profesorului de artă, este programat să lucreze pe module, pe etape, să se adapteze la nevoile fiecărui elev, să-i dezvolte în direcţia dorită de ei. Cu toate că fiecare dintre noi (cadre didactice) încercăm pe cât posibil să aducem o notă de modernizare a lecţiei în sala de clasă, nu reuşim totuşi să dăm acea notă autentică, să creăm acea atmosferă specifică de atelier, atât de benefică. Pentru elevi în special, dar şi pentru profesorul de artă, activitatea de atelier este net superioară şi mult mai atractivă decât oricare tip de lecţie desfăşurată într-o sală obişnuită de clasă. Într-un atelier copiii se manifestă natural, intuitiv, au acces la explorare şi experimentare.

În momentul de faţă nu pot găsi dezavantaje în ceea ce priveşte implementarea unui atelier de artă în spaţiul şcolar, dar pot menţiona câteva din avantajele acestuia:

                                              ATELIER DE ARTĂ

                                                   AVANTAJE

1 Este un spaţiu cu mobilier specific, cu sursă de apă (chiuvetă), cu materiale şi instrumente pentru fiecare tehnică de artă
2 Dispune de un laptop/tabletă, de aparatură audio-vizuală, de un ecran pentru proiectare
3 Fiecare elev dispune de aceleaşi materiale şi instrumente, de aceeaşi calitate a lor
4 Lucările elevilor pot fi depozitate în atelier, păstrate în portofoliu individual, clasate pe teme, tehnici sau ani de studiu.
5 Se pot expune lucrările periodic în funcţie de temă, anotimp, cu ajutorul unor sisteme expoziţionale
6 Atelierul permite o amenajare ambientală în orice moment
7 Elevii au acces la cărţi de specialitate, atelierul fiind dotat cu o mini bibliotecă
8 Posibilitatea de a lucra pe grupe într-un mod mai uşor, abordând aceeaşi temă sau tehnici artistice ori pe teme şi tehnici diferite
9 Atelierul oferă posibilitatea abordării unor mişcări artistico-vizuale precum instalaţia, performance
10 Elevii au şansa de a experimenta fel de fel de tehnici ce nu se pot realiza într-o clasă obişnuită (exemplu: să pictăm precum Pollock) sau jocuri educative etc.

Un spaţiu specific amenajat devine un mijloc de stimulare a creativităţii, poate insufla într-un mod indirect dragostea pentru artă, devine o strategie de atragere a copilului în lumea artei.

Într-un atelier de artă, copil este învăluit de culori, de mirosuri, de texturi, de istorie. Consider ca lucrul într-un spaţiu specific poate ajuta şi la o mai bună concentrare în momentele de creaţie, datorită factorilor enumeraţi mai sus.

 

 

Copyright © artasicopii.wordpress.com
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s