Gânduri

Metodologia însuşirii tehnicilor artistice; Materiale şi instrumente de lucru

Atât tehnicile artistice, cât şi materialele şi instrumentele folosite vor fi introduse treptat în alfabetul artei vizuale, dacă-l pot numi aşa, în funcţie de vârsta şi particularităţile motrice şi psihomotrice ale elevilor.

Pentru început copiii trebuie familiarizaţi cu tehnicile, materialele şi instrumentarul de lucru accesibile lor; pornind de la cele de bază. Treptat, în funcţie de gradul şi complexitatea acestora, dar mai ales de puterea de înţelegere a elevilor, se va trece la nivelul următor. Pentru o înţelegere cât mai clară, se va folosi un limbaj simplu, încercând evitarea utilizării termenilor de specialitate, mai ales la elevii mici.

Dorinţa intimă a fiecărui profesor de educaţie artistică, anume cea de formare a unor viitori artişti, nu trebuie să predomine şi să influenţeze puternic asupra manierei de abordare şi desfăşurare a orelor de educaţie plastică. Obiectivul propus se referă la formarea şi dezvoltarea de deprinderi şi abilităţi de lucru cu ajutorul materialelor specifice.

 

Subiect deschis 🙂 Vă invit să participaţi cu opinii, păreri, completări

 

Încă de la grădiniţă copilul este familiarizat cu creioanele şi culorile.

De la vârste fragede, copilul „lucrează cu răbdarea”, o cunoaşte prin finalizarea unei lucrări, prin creionare sau modelare.

Se dezvoltă îndemânarea de a ţine un creion în mod corect şi de a desena cu el, de a haşura/colora  pe foaie într-o anumită direcţie (la început, copiii pun culoarea în toate direcţiile posibile) şi de a aşterne o pată de culoare pe foaie.

La vârsta de 3-4 ani, grupa mică, aceştia sunt familiarizati cu plastilina şi pictura cu degetele. Sunt lăsaţi să se joace şi să descopere liber culorile de tip acuarelă sau creioane colorate şi modul de aşezare a acestora pe foaie.

La vârsta de 4-5 ani, grupa mijlocie, copiii încep să diversifice materialele. Fac cunoştinţă cu cariocile, lipiciul, hârtia colorată, hârtia glasse, hârtia creponată, chiar diverse cereale sau ingrediente, după preferinţa educatorului sau a profesorului specialist (cel care desfăşoară activitatea opţională de educaţie plastică).

La vârsta de 5-6 ani, grupa mare, copiii reiau toate materialele enumerate mai sus, adăugând ca material suport cartonul, pânza, foaia de dimensiuni mai mari, materiale textile, lipiciul lichid.

Se abordează teme precum Corpul uman, Păsările naturii, Animalele sălbatice, Animale de casă, Insecte, Natură, Zbor, Case şi copaci, Portret, Florile din grădină, Culorile curcubeului, Felicitări, Poveşti nemuritoare etc. Temele se pot repeta de la o grupă la altă, însă sub o altă formă, cu noi detalii, materiale şi un grad mai ridicat de complexitate.

În ciclul primar (7-10 ani), elevii reiau materialele folosite în grădiniţă, abordate diferit din punct de vedere al temelor şi al gradului de dificultate. Pe lângă acuarele, putem adăuga tempera sau acrylic. Toate cele trei se folosesc pe bază de apă şi se pot folosi cu uşurinţă în cadrul orelor de educaţie vizual-plastică. Aşa cum am spus, începe să crească gradul de complexitate al lucrărilor, este introdusă şi partea teoretică cu accent pe cea practică. Aici temele abordate fac referire la gânduri, sentimente, emoţii, exprimarea emoţiilor cu ajutorul culorilor, portrete, corpul uman, peisaje, animale etc.

În gimnaziu, lucrăm cu copii între 10-14 ani. Ei deja deţin o serie de cunoştinţe teoretice, cunosc o parte din materialele şi instrumentele folosite. În clasele V-VIII putem adăuga culorile acrilice, culorile de ulei, pensule de toate mărimile, pastelul, tocul cu peniţă, cărbunele, cyberlux, neocolor, pânza, sticla, lemnul, plasticul, absolut toate materialele şi instrumentele care ne ajută să obţinem noi texturi, forme şi compoziţii plastice cât mai originale şi spontane.

Materialele folosite în cadrul orelor de arte plastice, sunt:

Nr.

crt.

MATERIALE DESCRIERE
1. Pânza din in sau din cânepă. La pânza din in, ţesătura este fină. La cea din cânepă firul este gros, iar ţesătura este ceva mai rară. Pentru realizarea unui tablou pe pânză avem nevoie înainte de toate de un şasiu (un cadru de formă rectangulară din lemn de dimensiunea dorită). Pânza urmează să fie fixată cu ajutorul unor cuişoare şi întinsă cât mai bine. Următorul pas constă în aplicarea unei soluţii de clei pe întreaga suprafaţă, pentru aderenţă. În momentul în care pânza se usucă, devine tare. Pe pânză se obişnuieşte să se lucreze în culori de ulei şi mai puţin în cele pe bază de apă.
2. Hârtia velină Se foloseşte pentru lucrările în peniţă sau în creion. O putem găsi în diverse variante: la bucată sau la vrac. Hârtia velină o găsim şi la caietele de scris fără linii.  Se foloseşte de regulă la schiţarea unor compoziţii şi păstrarea lor în timp sub forma unui jurnal de schiţe, de artă. Este de preferat să se lucreze cu instrumente precum creionul, tuşul, pixul şi mai puţin cu acuarela.
3. Cartonul duplex Este realizat din straturi de hârtie groasă lipite între ele. Putem folosi culorile de apă, în special tempera sau guaşa.
4. Mucavaua Se constituie sub forma unui carton gros. Mai gros decât cartonul duplex sau triplex (trei straturi de hârtie groasă). Este gri şi de regulă se foloseşte în realizarea cutiilor, ambalajelor ş.a.m.d. Se pot folosi culorile ulei, tempera, acrylic. Picturile realizate pe mucava sunt foarte rezistente în timp. În cazul în care dorim să pictăm în culori ulei, mucavaua necesită o tratare cu un grund format din clei de oase şi alb de zinc. În caz contrar, cartonul absoarbe culoarea şi se pierde orice calitate a acesteia.
5. Blocul de desen Cel mai utilizat suport în cadrul orelor de educaţie vizual-plastică este blocul de desen. Ne oferă o hârtie de bună calitate ce ne permite o utilizare vastă a instrumentelor, precum acuarela, tempera, pixul, tuşul, cărbunele, pastelul ş.a, dar şi folosirea unei cantităţi mai mari de apă, deoarece hârtia prin grosimea şi porozitatea ei absoarbe şi evaporă apa în timp, fără alte modificări.
6. Zidul Ceva mai rar folosit în mediul şcolar, dar nu imposibil de utilizat. Se referă la pictura murală-pictura pe perete. Putem picta folosind culorile solubile în apă sau culorile ulei, însă fresca (tencuiala este proaspătă, iar culoarea este încorporată chimic și poate fi conservată un timp nelimitat), este cea mai des utilizată atunci când vine vorba de perete.
7. Lemnul Poate fi pictat cu uşurinţă dacă nu are noduri sau denivelări. Lemnul sau scândura poate fi de mare efect dacă ştim să-l folosim corect. Putem picta în culori ulei, tempera sau chiar guaşă. Ca şi mucavaua sau pânza, lemnul necesită o tratare specială. Dacă optăm pentru culorile ulei, lemnul este tratat înainte cu aceeaşi soluţie de clei de oase ca şi pentru pânză. În cazul culorilor de apă, vom folosi caseina, o pastă albă folosită ca un liant rezultată din amestecul brânzei dulci de vacă şi albuşului de ou. De cele mai multe ori, lemnul este folosit în pictura laică.
8. Hârtia de ambalaj Preferată de cele mai multe ori pentru crochiuri, schiţe în cărbune, pastel sau tuş. O găsim în nuanţe gălbui sau maronii şi este cunoscută pentru rezistenţa şi grosimea mărită.
9. Sticla Este un amestec de dioxid de siliciu și silicați ai diferitelor metale. Sticla este de o rezistenţă şi o duritate sporită. Sticla prin încălzire se înmoaie, lucru ce ne oferă posibilitatea de a o prelucra prin turnare, presare, laminare sau suflare. Se folosesc cuptoare speciale pentru realizarea sticlei, având la bază următoarele materiale:  piatră de var, nisip de cuarţ, carbonat de sodiu sau potasiu şi materialele de sprijin. Calitatea este determinată de compoziţia sticlei.

Pentru pictarea acesteia, se folosesc culori speciale pentru sticlă şi culori relief (pentru contur), însă în mediul şcolar se foloseşte cel mai des tempera şi un marker permanent pentru contur. Înainte de pictare, sticla trebuie curăţată de orice impuritate.

10. Plasticul Este un produs sintetic. Este de natură organică, anorganică sau chiar mixtă. Este un material fluent, uşor de prelucrat în forme variate, la cald sau rece, cu sau fără presiune. Pentru realizarea unei picturi pe plastic, putem folosi markere permanente, apret acrilic, culori acrilice mate sau satinate.

Instrumentarul folosit

Nr.crt. INSTRUMENTE DESCRIERE
1. Creioane Cele mai accesibile şi des utilizate instrumente pentru desen. Cel mai cunoscut creion este cel de tip HB. Mina acestui creion este de o duritate medie, unde H înseamnă duritate şi B moliciune.

Gradele de duritate a creioanelor sunt notate cu H, 2H, 3H până la 6H. Urmele lăsate pe hârtie sunt diferite în funcţie de duritatea minei. Când avem de-a face cu o mină dură, urma lăsată este una slabă.  Pe lângă creioanele menţionate mai sus, există şi cele notate cu B, 2B, 3B până la 10B. Acestea fac referire la gradul de moliciune al minei. De această dată, cu cât mina este mai moale şi groasă cu atât urma lăsată este mai neagră. 8B reuşeşte să fie cel mai aproape de negrul tuşului.

2. Mina de creion Mina de creion se învârte în jurul a 3000 de grade şi este fabricată industrial. Presupune un grafit sintetic şi o încălzire a prafului de cocs la temperaturi ridicate.
3. Cărbune În general, cărbunele este folosit pentru desenele pe suprafeţe mari. Comparativ cu urma lăsată de creion, cea a cărbunelui nu poate fi la fel de subţire, însă poate fi uşor modelată.
4. Creioane colorate Creioanele colorate prind viaţă cu ajutorul unui amestec format din pigmenţi şi grafit. Culoarea minei este redată de natura pigmenţilor. Mina creionului colorat este protejată cu ajutorul unui înveliş de plastic sau lemn.
5. Carioci La fel de cunoscută şi exploatată ca şi creioanele colorate, carioca este un instrument ce conţine cerneală, având mina realizată din pâslă sau fibre sintetice. Există carioci temporare şi permanente. Cele temporare presupun posibilitatea ştergerii urmelor lăsate, iar cele permanente sunt rezistente la apă, fapt ce nu permite ştergerea urmelor lăsate pe diverse suporturi.
6. Sanguina Se referă la un creion fabricat dintr-un mineral colorat natural în roşu-brun. Culoarea se datorează oxidului feric. În zilele noastre este folosit destul de rar, având o mare amploare în perioada renaşterii.
7. Tocul cu peniţă Cunoscut sub diversele sale variante în funcţie de felul peniţei. Este un instrument confecţionat din lemn, os sau metal. La capătul acestuia se ataşează peniţa sub diverse forme (lungă, subţire, pentru scrierea cu cerneală, tuş ş.a).
8. Pensule Precum creioanele, pensulele sunt cele mai întâlnite şi folosite instrumente în mediul şcolar şi nu numai. Se deosebesc prin mărimi, forme şi tipul de păr.

 

Subiect deschis 🙂 Vă invit să participaţi cu opinii, păreri, completări

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s