Gânduri

Laboratorul de Artă – plecând de la principiile Montessori

      Lumea învățământului a fost o provocare pentru mine. Nu eram foarte sigură dacă este ceea ce îmi doresc, dar știam sigur ca mă va ajuta în legătură cu dezvoltarea mea personală și teama de a vorbi în public. Căci da, mereu mi-a fost teama/rușine să ies în fața colegilor/profesorilor pentru a-mi prezenta proiectul ori să discut pe o anumită temă. Deși eram sigură pe informațiile pe care le dețineam, atunci când venea momentul, începeam să mă înroșesc la față ca un rac ce sunt și să ma bâlbâi :).  Și spun că nu eram sigură dacă este ceea ce îmi doresc pentru că mereu am avut în mine dorința de a realiza ceva singură, de la zero ”like my little business in visual arts”. Și o am și acum, căci…

”Perseverența  este o ”calitate de fier” în drumul spre succes.” Peter Arnold 

   Revenind la ale noastre, am simțit nevoia să fac această introducere încercând să spun că mereu am văzut lucrurile altfel, cu alți ochi. M-am conformat regulilor, dar mai mereu am încercat să aduc și altceva orei mele de educație plastică. Atât cât am putut eu și cât mi-a permis fiecare clasă în parte.

Partea asta cu…„să fie liniște în clasă„, „dacă nu e liniște la oră, înseamnă că profesorul nu este atât de bun și nu știe să își facă meseria„, „nu știe să stăpânească clasa„, „este prea tânără/tânăr pentru a reuși să țină în frâu 20-30 de copii, poate și mai bine.” Nimeni nu a spus-o cu voce tare, dar dacă ai intuiția ceva mai bine dezvoltată, nici nu este nevoie. De ce să fie mereu acea oră în care nimeni nu mișcă,  nu se aude nici musca, elevii să facă ce le dictează profesorul, să fim severi și să le impunem lucruri doar pentru că așa vrem noi sau așa prevede programa? 

Să nu fiu înțeleasă greșit. Vorbesc din punctul meu de vedere și strict pentru materia pe care o predau.

Mereu am avut aceste întrebări. Dar, pe parcurs…am observat niște schimbări. În bine. Am colegi care au adus deja o schimbare școlii, care chiar își doresc să schimbe percepția asupra educației, asupra învățământului și au nevoie de tot sprijinul. Un exemplu ar fi Școala Gimnazială ”Prof.Mihai Dumitriu” Valea Lupului, Iași. Dacă vreți să aflați mai multe, puteți trage un ochi pe pagina școlii –  https://www.facebook.com/scoalavalealupului/.   Cuvinte de laudă am și despre Școala Gimnazială ”Alexandru cel Bun”, Iași.

În noi stă schimbarea!

Cât despre așa zisul laborator de artă…ei bine, este o dorință de a mea, o viziune, o idee, o propunere. Am plecat de la  ideile de bază ale școlii Montessori. Și ca să înțelegeți mai bine la ce mă refer, căci nu prea le am eu în ale scrisului ori povestitului, voi da un copy-paste cu cele 19 principii de aur ale Mariei Montessori.

1.Copiii învaţă totul din mediul înconjurător.

2.Respectă copilul în toate manifestările lui.

3.Oferă-i libertate de mişcare în siguranţă.

4.Oferă-i libertatea de a alege.

5.Dă-i şansa să câştige tot mai multă independenţă.

6.Învaţă-l prin prezentarea activităţii, nu prin corectare. 

7.Împlineşte-i nevoile şi, în acelaşi timp, ajută-l să vadă care sunt şi nevoile celorlalţi.

8.Ai răbdare. Dacă un copil are nevoie de mai mult timp pentru a învăţa ceva, acordă-i-l.

9.Un copil care este criticat frecvent învaţă să-i judece pe alţii.

10.Dacă un copil se simte acceptat, învaţă să aibă încredere în el.

11.Respectă-ţi copilul atunci când a greşit şi îşi poate repara greşeala..Opreşte-l atunci când acţiunile pe care vrea să le facă sunt potenţial periculoase.

12.Nu-ţi vorbi de rău copilul, indiferent dacă acesta este sau nu de faţă.

13.Concentrează-te mai degrabă pe ceea ce vrei să educi bun în el, nu pe răul pe care vrei să-l eviţi.

14.Întotdeauna fii pregătit să răspunzi când te solicită copilul, căci atunci are nevoie de ajutor.

15.Când nu are nevoie de ajutor, nu interveni.

16.Nu întrerupe un copil când este concentrat asupra unei activităţi: se odihneşte, lucrează sau doar îi observă pe alţii.

17.Un aspect foarte important este mediul în care locuieşte copilul şi în care nu trebuie să se regăsească obiecte inutile.

18.Întotdeauna vorbeşte şi comportă-te cu copilul folosind cele mai bune maniere şi oferă-i tot ce ai mai bun în tine.

19.Ajută-ţi copilul să-şi depăşească imperfecţiunile. Fă acest lucru cu grijă, reţinere şi în linişte, cu inţelegere şi dragoste.

Sursa: https://adevarul.ro/life-style/parinti/19-principii-aur-mariei-montessori-maimare-pedagod-istorie-cresterea-corecta-unui-copi-1_5873a3245ab6550cb845652e/index.html

Laboratorul de artă ar fi un loc magic. Un loc în care copiii sunt invitați să experimenteze, să se joace cu toate tehnicile artei, să le descopere, să stropească culori și bucurie. O clasă în care profesorul este doar un moderator, el explică, demonstrează, învață elevul și îl lasă mai departe pe el să descopere tainele artei. O clasă în care mereu va fi muzică, un ceai cald și zâmbete. Copilul ar fi liber să lucreze în acea oră în ce tehnică dorește și să aibă libertatea de a-și alege tema potrivită. Să aibă cu toții la dispoziție toate materialele necesare. Ar fi o clasă poate..gălăgioasă. Dar sigur ar fi una productivă. Elevul să fie încurajat și atras către artă, către frumos, estetic.

Mereu cu prezentări, documentări despre artă puse undeva pe un ecran cu ajutorul videoproiectorului, cu laptop-uri și tablete digitale pentru fiecare, cu planșete, fotolii puf, mese și scaune ”cool” :), panouri expoziționale, fără note, doar aprecieri, eventual diplome personalizate. 

Chestia asta cu notele…hmmm…ma depășește uneori. De multe ori mă doare inima când pun note ceva mai mici doar pentru că elevul x nu are o înclinație spre acest domeniu. Apreciez întotdeauna efortul de a încerca. Nu toți suntem experți în ale matematicii, așa cum nu toată lumea poate fi un Picasso ori Da Vinci. Despre ce vorbim? Nu poate să aibă toată lumea 10, dar nici corigenți la desen nu pot fi (ori pot?). Cei care au talent trebuie să fie motivați pentru munca lor, pe când ceilalți taxați. Cam așa stă treaba, nu? Și sunt sigură că aici voi fi criticată, căci deh…nota te clasează undeva în societate.

De cele mai multe ori, copiii devin plictisiți. Sunt motivați doar pentru nota primită și nu pentru activitatea în sine, pentru ceea ce învață în acea oră.  Fără să dezvolt, o notă nu te poate defini

Se creează o rutină. Și poate, de vină este și profesorul. Laboratorul de artă este soluția :). Profesorul doar îi supraveghează, îi îndrumă, îi ajută să meargă pe calea lor, să își dezvolte tehnicile dorite și plăcute de ei, la oră fiecare să lucreze pe ce temă dorește, să aibă dulapuri unde își lasă lucrările, să lucreze la ele ori de câte ori simte nevoia. Un laborator de artă deschis oricând. Să ieșim un pic din tiparele învățământului de stat, ce ziceți? Nu ar fi cazul?

Nu știu cât reușesc să mă fac înțeleasă, nu știu cât de bine îmi aștern ideile (mai am de lucrat…ușor, ușor :)) ), dar sper că am reușit să stârnesc în voi o serie de întrebări legate despre modul în care ne putem preda materia.

Ceva asemănător am scris aici    https://artasicopii.wordpress.com/2017/07/28/spatiul-mijloc-de-stimulare-a-creativitatii/

                           Copyright © artasicopii.wordpress.com
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s